Familia Ratiu este , cu siguranta , una dintre cele mai vechi familii românesti din Transilvania . Documentele istorice atesta existenta familiei înca din jurul anului 1400 , pe timpul împaratului Sigismund de Luxemburg , contemporanul domnitorului Mircea cel Batrân . Conform unelor opinii , ea si-ar gasi originile în Nadlac judetul Arad , iar conform altora , în satul Noslac de lânga Ocna Mures (jud. Alba) .
În veacurile urmatoare o regasim în mai multe acte de înnobilare , purtând sigiliul si semnatura împaratului Rudolf al II-lea al Austriei (1578) , apoi ale principilor transilvaneni Gabriel Bethlen (1625) si Mihail Apafi I (1680).
Ramura din Turda a familiei îsi are originea în cel de-al treilea fiu al lui Vasile Ratiu de "Nagylak"- cel înnobilat în amintitul act din 1860- pe nume Indrei , stabilit în acest oras pe la începutul veacului al XVIII- lea .
Nici vechimea si nici titulatura nobiliara nu constituie principalele merite ale familiei . Meritul cel mare al acesteia consta în faptul ca a reusit sa îsi pastreze nealterata identitatea nationala si religioasa în conditiile în care majoritatea familiilor românesti au pierdut-o . Acesta a fot motivul pentru care ea s-a confruntat , în istorie ,cu o suita de procese pentru a-si apara drepturile , purtate cu conducerea maghiara a orasului Turda.
În secolul 19 , primul barbat provenit din cadrul familiei Ratiu care prin faptele si meritele sale a intrat în istorie a fost preotul Basiliu Ratiu (1783-1870) . Cel care avea sa ridice , însa pe cele mai înalte culmi numele si prestigiul familiei Ratiu a fost unul din fiii lui Gregorie Ratiu , frate al prepozitului Basiliu Ratiu .

Sursa biblografica: Nicolae Josan , "Un barbat pentru istorie- Dr. Ioan Ratiu " Editura Progresul Romanesc, Bucuresti ,1992

Preot Baziliu RATIU (1783- 1870)

A urmat studii filosofice la Cluj si apoi teologice la Blaj si Viena. In anul 1810 este hirotonit preot. Din 1811 devine profesor de filosofie si director de studii la Seminarul din Blaj iar din 1813 preot la parohia din Uioara (astazi Ocna Mures). Gratie valorii sale incontestabile a urcat în timp scurt treptele ierarhiei bisericii greco-catolice devenind protopop al Turzii ( 1819- 1824 ) canonic-teolog si, apoi, prepozit al Blajului.
A sprijinit comunitatea turdeana pentru care a ctitorit, în 1939, cea de-a doua biserica româneasca din localitate ( bisericii i s-a adaugat, apoi, o scoala, o locuinta pentru preot, dascal, cântaret de strana si crâsnic, tot prin contributia lui Basil Ratiu ).
A sustinut cauza poporului român luând parte în mod activ la evenimentele din 1848. Canonicul Ratiu a prezidat conferinta de la catedrala din Blaj din 2 mai 1848 în cadrul careia Simion Barnutiu si-a rostit discursul devenit istoric.
La vârsta de 85 de ani a fost unul din semnatarii Pronunciamentului de la Blaj din 3 mai 1868.

Sursa biblografica: Nicolae Josan , "Un barbat pentru istorie- Dr. Ioan Ratiu " Editura Progresul Romanesc, Bucuresti ,1992

Dr. Ioan RATIU (1828- 1902)

S-a nascut la Turda în 19 august 1828. Urmeaza scoala primara în orasul natal iar apoi studiile secundare la Blaj si liceul la Cluj (celebrul liceu al piaristilor). Revine la Blaj pentru a începe studiile teologice pe care le absolva la Pesta. În 1846 se casatoreste cu Emilia Ratiu, fiica preotului Orghidan din Brasov.
Evenimentele revolutionare din primavara anului 1848 îl surprind în Ungaria pe tânarul teolog Ioan Ratiu. În toamna acelui an, la numai 20 de ani, este numit tribun în prefectura judetului de care apartinea si orasul Turda la acea vreme. Îsi continua, apoi, studiile la Viena obtinând titlul de doctor în drept în anul 1958. Se stabileste la Cluj, apoi, pentru o vreme. În 1866 este ales deputat în dieta de încoronare de la Pesta de catre românii din Tara hategului. Refuza, însa, postul oferit Ioan Ratiu fiind singurul din cei 14 români alesi care se opune vehement unui Parlament menit sa legifereze un acord dualist care nu servea cauzei nationale.
Este considerat "ctitorul Partidului National Român din Transilvania si Ungaria ( PNR)"
Numele sau este legat de miscarea memorandista dintre anii 1892- 1894. Documentul înaintat împaratului austro -ungar Francisc Iosif I prezenta, în mod argumentat, situatia grea ( pe plan politic, economic si social) pe care dualismul austro-ungar o crease românilor deveniti "oaspeti" pe pamântul lor stramosesc. Documentul a avut o lista mai mare de semnatari proveniti din PNR: Ioan Ratiu, George Pop de Basesti, Eugen Brote, Vasile Lucaciu, Septimiu Albini, Iuliu Coroianu. În urma "procesului memorandistilor", intentat de guvernul maghiar, este condamnat la închisoare si întemnitat la Seghedin.
Pus în libertate, apoi, moare în 4 decembrie 1902 în urma unui atac de apoplexie. Si-a adjudecat un loc de marca în istoria Transilvaniei si a românilor, în general. A fost înmormântat în cimitirul greco-catolic din Sibiu

Sursa biblografica: Nicolae Josan , "Un barbat pentru istorie- Dr. Ioan Ratiu " Editura Progresul Romanesc, Bucuresti ,1992

Viorel TILEA (1896- 1972)

Si-a câstigat un binemeritat loc in istoria Europei Centrale ca politician, om de afaceri, jurnalist si diplomat. Viorel, fiul lui Onoriu Tilea si al Emiliei Ratiu(fiica memorandistului Ratiu) s-a nascut in 6 aprilie 1896, la Sibiu(Hermannstadt). A slujit, ca soldat, armata Imperiului Austro-Ungar. Momentul caderii imperiului, din 1918 si, apoi, alipirea Transilvaniei la România l-au gasit pe tânarul Tilea la Viena.
La doar douazeci de ani Viorel Tilea reprezenta românii din Transilvania la Conferinta de Pace de la Paris înainte de a pleca la Londra ca atasat de presa. A facilitat venirea la Londra a primului ministru al noii Românii Mari devenind, totodata, unul din apropiatii sai. Revenind în România, în 1920, a preluat conducerea organizatiei de tineret a Partidului National Taranesc. Din aceasta pozitie a luptat fervent pentru democratie si împotriva constrângerii, intimidarii sau coruptiei. Dupa ce partidul la care aderase a câstigat puterea, în 1928, influenta lui Tilea pe scena politica a crescut considerabil. Caderea partidului din 1933 i-a umbrit cariera politica pentru o scurta perioada. A preluat administrarea afacerilor familiei sale din domeniul silviculturii. A continuat sa-l îndrume si sfatuiasca pe Regele Carol în a lua o pozitie potrivnica expansiunii nazismului. În spiritul acestei convingeri a sale si-a creat numeroase legaturi cu marcante personalitati ale Europei.
În 1939, sub amenintarea expansiunii naziste din vest si a Rusiei Sovietice din Vest, Tilea a devenit ministru plenipotentiar la Londra. Luptând împotriva nazismului singur si departe de casa nu a reusit sa obtina rezultatele pe care si le-a dorit. Demis din functia sa, în iulie 1940, Viorel Tilea a decis sa ramâna în Anglia luptând în continuare împotriva nedreptatilor istorice la care tara sa era supusa. A fondat Miscarea Mondiala a Românilor Liberi si a mâncat pâinea exilului pentru restul vietii sale.
Faptul ca a îndraznit sa se opuna nedreptatilor care confruntau România în acea perioada (regimul fascist din 1940, apoi cel comunist, începând cu 1948) l-a costat mult: pierderea cetateniei si a drepturilor românesti.
A murit în 20 septembrie 1972 si este înmormântat la Londra.

Ion RATIU (curriculum vitae)

Avocat, jurnalist, scriitor, politician, om de afaceri si filantrop, a petrecut 50 de ani în exil în Marea Britanie, opunându-se vehement dictaturii instaurate în tara sa natala. A realizat o serie de activitati de cercetare si analiza a comunismului prin numeroasele carti si articole publicate. Odata cu revenirea sa în România, în 1990, a fondat ziarul " Cotidianul " si astazi unul de succes. Deputat de Cluj si apoi de Arad, vice presedinte al Camerei Deputatilor, candidat la presedintia României, ambasador si negociator pentru integrarea statului în Nato, Ion Ratiu si-a promovat convingerile sale democratice. Desi izolat în propriul sau partid, blocându-i-se, adesea, ascensiunea pe scara politica, Ion Ratiu a ramas încrezator în viitorul democratic al României. Principiul sau, ca om politic, era: " fara un partid, cum am putea guverna democratic ? ". A murit la Londra în 17 ianuarie 2000 si a este înmormântat la Turda.